CRITICĂ ARHITECTURALĂ ACTIVĂ

Am creat acest blog pentru a realiza o critică activă. Ce înseamnă critica activă? În primul rând, critica, aşa cum o văd eu, este un comentariu pasiv prin care subliniem anumite valori sau slăbiciuni ale unui obiect, ale unei creaţii. Critica activă va funcţiona la fel, până la un punct: până când identifică o problemă. Atunci intervine adjectivul activă. Critica activă nu va mai strâmba doar din nas ci va oferi soluţii. Când criticăm suntem pasivi. Când oferim soluţii suntem activi. Când le facem pe amândouă criticăm activ.

Nu mă voi ocupa cu critica activă a tuturor creaţiilor sau activităţilor. Mă voi rezuma la cele care au un impact asupra urbanităţii. Mă interesează deci CRITICA ARHITECTURALĂ ACTIVĂ.

Nu sunt mulţumit de cum arată oraşul meu (Bucureşti). Construcţiile noi mă dezamăgesc în marea lor majoritate. Şi asta nu pentru că nu îmi place arhitectura modernă. Dimpotrivă: sunt arhitect şi cred că ar trebui sa proiectăm şi să construim numai în spiritul timpului nostru, nicidecum să pastişăm prosteşte şi lipsit de gust o arhitectură a unei generaţii demult apuse. Multe din construcţiile care apar în ultima vreme sunt lipsite de estetică, bun gust şi deseori de arhitect (cel puţin aparent). Nu ştiu dacă este vina arhitectului, a beneficiarului sau a constructorului şi nu mă interesează. Vreau să remediez acest lucru.

Voi începe, deci, să trimit propuneri alternative de faţade pentru clădirile aflate în construcţie, clădiri care par să se contureze greşit. Pentru a face publică această acţiune, fără a lipi perspective cu clădiri pe faţade, am conceput acest blog. Probabil că nu îl va citi nimeni, dar măcar nu mai strâmb din nas. Ofer soluţii. Poate că strig în van, dar merită să încerc. Părerile exprimate sunt subiective (normal, sunt păreri nu adevăruri) şi îmi aparţin. NU AM ÎNCEPUT ACEASTĂ ACŢIUNE DIN DISPREŢ, CI DIN RESPECT PENTRU ORAŞ.

Cu speranţa de a schimba lucrurile în bine,

R.L., arhitect

În această postare reproduc cuvânt-cu-cuvânt scrisoarea deschisă adresată Parohiei, Patriarhiei, OAR-ului şi Primăriei Sectorului 2, scrisoare care face referire la o construcţie nouă, avizată şi începută. Am scris această adresă în ideea de a critica activ imobilul în cauză. Cu speranţa de a schimba lucrurile în bine, vă las să citiţi textul şi să priviţi imaginile.

Scrisoare deschisă

Către:

- Parohia Olari (Preot Paroh Mihai IORDACHE, Preot Antoniu CIOCOIU)

Spre ştiinţă:

- Patriarhia Română

- Ordinul Arhitecţilor din România, Filiala Bucureşti

- Primăria Sectorului 2, Direcţia Urbanism şi Gestionarea Teritoriului

Referitor la: Construire centru social educaţional ‘ADORNO’ şi casă parohială

În baza documentului denumit ‘Declaraţia de la Cluj pentru o altă calitate a spaţiului şi a vieţii’ din 8 Martie 2008 îndrăznesc să întocmesc această scrisoare deschisă. Recent am remarcat un şantier lângă monumentul istoric Biserica Olari. Şantierul are ca obiect, după cum ştiţi, construirea centrului social educaţional ‘ADORNO’ şi a casei parohiale. Faţada principală a noii construcţii o reproduc în fotografia de mai jos, fotografie executată după panoul şantierului despre care vă scriu. Mă încântă faptul că Patriarhia Română, prin Parohia Olari are preocupări sociale şi cred că ne oferă un exemplu pozitiv şi celorlalţi membri ai comunităţii.

Sunt însă mirat de calitatea arhitecturală a proiectului. Desigur că nu pot vorbi pentru întreaga comunitate a arhitecţilor, dar consider că voi exprima o părere obiectivă şi pertinentă prin următoarele: arhitectura centrului social este una nestudiată (atât ca obiect de sine-stătător, cât şi - mai important - ca imobil învecinat cu un monument istoric) care va deteriora imaginea bisericii.

Clădirea nou propusă nu dă dovadă de acelaşi bun gust şi grijă pentru detaliu pe care le demonstrează Biserica Olari. Puritatea volumului, decoraţia fină şi cumpătată şi turlele elansate şi profilate dau acestei biserici-monument de secol 18 o eleganţă aparte, eleganţă potrivită religiei pe care o serveşte. Clădirea nou propusă, care are ca beneficiar Parohia Olari, nu continuă această eleganţă sau dragoste pentru frumos.

Nu doresc să învinuiesc pe nimeni pentru imaginea propusă. Nu mă interesează aşa ceva. Doresc să vă ofer posibilitatea de a îndrepta această uitare a arhitecturii ca factor determinant al bisericii. Clădirile construite de biserică sunt frumoase prin scop, dar până nu demult erau şi frumoase fizic (cel mai bun exemplu în cazul acesta este Biserica Olari). Nu-mi propun să stârnesc un scandal sau nemulţumiri. De aceea scrisoarea aceasta vine însoţită de o propunere de remediere a faţadelor.

Având în vedere stadiul incipient al lucrărilor (deocamdată se armează placa de peste subsol) reproiectarea şi reavizarea faţadelor nu ar încetini progresul şantierului şi nu ar aduce costuri suplimentare semnificative.

Propun prin imaginile anexate realizarea unei colonade care să servească drept intrare atât clădirii principale cât şi restrânsului spaţiu verde rămas între centrul social avizat şi postul de transformare existent.

Vă anexez în paginile următoare 5 imagini cu corpul de clădire propus. Această propunere vine din respect pentru Biserica Ortodoxă (şi Biserica Olari în particular) şi din convingerea că rolul tradiţional al bisericii presupune şi propagarea frumosului ca valoare a integrităţii spiritului. Este convingerea mea că, atât Biserica Olari (monument istoric situat la circa 17m de clădirea propusă), cât şi enoriaşii Parohiei merită ceva mai bun decât li s-a proiectat. Prin aceste rânduri nu am vrut să desconsider munca sau deciziile altora, am vrut doar să-mi fac cunoscută părerea şi să vă ofer o soluţie.